Femeia care mai coase ii

Sa va spun o scurta poveste despre o femeie simpla.

Maria s-a nascut la sat. Prima ei ie a primit-o de la bunica ei. Bunica ei a cusut o ie pentru tanara ei nepotica. A tesut panza in razboi si s-a pus sa coasa. A durat aproape o luna pana a facut ia pentru micuta dar a meritat. Maria trebuia musai sa aiba o ie inca de la cea mai frageda varsta.

Maria a crescut si cand a fost mai mare a inceput sa coasa si ea. La ea in sat toate femeile si tinerele coseau. Asa invatasera din mosi stramosi. Isi faceau iile lor, coseau pentru soti, copii si nepoti sau coseau stergare, fete de masa, fete de perne si multe altele ce care aveau trebuinta in gospodarie. Coseau mereu cum era traditia in zona lor, cu motivele lor care erau mai mandre decat cele ale celor din alte sate.

Ca sa arate cat de harnica este, Maria cosea in fiecare iarna cate o ie, care mai de care mai frumoasa si mai bogat brodata iar primavara se mandrea cu ea. Unde mai pui ca, poate fura si o cate privire admirativa de la vreun flacau din sat.

Maria a facut asta toata viata, a cusut si a trebaluit prin gospodarie.

Pe vremea lui Ceausescu, nu mai facea fata lucrului. Erau cooperative mestesugaresti, Ceausescu organiza festivitati si mai avea si o intreprindere de comert exterior. Maria era tanara si lucra cu spor. Este adevarat ca nu facea ea  iile pentru altii asa cum le facea pentru ea sau pentru familia ei dar cosea mereu. Din ce cosea si din munca in gospodarie o ducea bine.

Cu surle si trambite a venit anul 1989 si Ceausescu s-a dus. S-au dus si festivitatile lui si usor, usor au inceput sa dispara unele cooperative mestesugaresti.

Maria, femeie simpla de la tara stia sa coasa ii dar nu mai primea comenzi de la cooperativa. Lumea l-a alungat pe Ceausescu si a ales sa schimbe ceva. La oras au inceput sa se poarte haine aduse din Turcia si lumea din toata tara a inceput sa se indeparteze de straiele noastre facute la sat.

Multe femei s-au lasat de cusut si s-au apucat de alte treburi mai banoase. Dar Maria nu stia decat sa coasa si facea asta cu pasiune si truda cu toate ca rar mai vindea cate o ie.

Cum au disparut cooperativele mestesugaresti, Maria si-a facut PFA ca sa poata sa vanda legal, cu factura (cu toate ca nu prea stia sa scrie si ruga din cand in cand cate un nepot sa-i scrie factura). Mai aparea cate un ansamblu care stia de ea si care mai dorea cate un costum sau cate o firma de la oras care mai vindea din produsele ei.

Si asa a trait Maria pana in anul 2012 cand, uite na minune, toata lumea incepe sa o caute pe Maria sa-i  ceara sa-i faca ba o ie, ba doua ii, ba 10 ii… ba 100 de ii.

Maria, femeie simpla, coase cate o ie in 3 – 4 saptamani si asta cu greu ca a mai lasat-o vederea la varsta asta. Face ia asa cum a invatat ea din mosi stramosi, musai cu multa broderie. Cum sa faca Maria 100 de ii?

Cum lumina divina s-a aprins si toata lumea cauta ii, trebuie gasita o solutie pentru a face fata cererii.

Multi vor, putini cunosc, repede se gasesc solutii si se fac ii, cu mai multa broderie, ii cu mai putina broderie, ii cu si mai putina broderie, camasi cu maneca scurta. Cererea nu scade dar femeile care mai cos de mana nu pot face mai mult.

Acum tehnologia si mana de lucru ieftina din Asia isi spune cuvantul. Apar bluze brodate la masina in Asia ce copiaza modelele facute de Maria. Au copiat modelele noastre din mosi stramosi si acum le fac la masina. Si cum cererea este cerere, si pretul celor facute la masina trebuie sa fie un pic mai piperat ca sa nu bata la ochi… (multi vor, putini cunosc).

Bucuroasa ca este din nou apreciata ia, iar Maria stie cel mai bine sa coasa ii, aceasta le indeamna si pe fetele ei sa faca ii asa cum se facea odata la ea in sat. Nu mai putea de bucurie ca traditia ei este din nou la moda si ca poate sa transmita mai departe mestesugul ei si al generatiilor de dinaintea ei.

Cele tinere se apuca de cusut dar dupa numai cateva zile lasa lucrul balta si pleaca la lucru in Italia, deh,  acolo se castiga mai bine. Cum sa coasa 3 -4 saptamani la o ie care abia se vinde cu cateva sute de lei cand “in Italia se fac banii”?

Maria, nu se lasa si coase mai departe. Mandra de ceea ce face se duce cu cateva ii trudite de ea la targ la oras sa le vanda.

De la distanta vede ca targul este plin de ii, se lumineaza la fata si se se bucura ca traditia e inca vie. O cuprinde si o emotie. Daca nu sunt iile ei cele mai mandre? Daca a venit cineva din alt sat cu ii mai frumoase?

Se aseaza mandra la taraba cu iile cusute de ea cu multa truda si astepta cumparatorii. Dar, lumea nu se prea inghesuie la ea iar cate unul o dojeneste ca ar avea preturile prea mari (de parca cateva sute de lei pentru o ie cusuta in 3-4 saptamani este mult). Lumea merge mai departe si cumpara cate o bluza brodata la masina, vanduta cu eticheta de ie traditionala, ca e mai ieftina …. multi vor, putini cunosc…

Maria se intoarce in satul ei trista si nu intelege ce se intampla. Ea face ii in continuare ca asta stie sa faca. Pana la urma, s-o mai gasi cineva care care sa-i mai cumpere cate o ie.

Maria mai coase dar multe alte femei de varsta ei prefera sa mearga la ferma la cules de fructe sau sa lucreze in alte parti cu ziua. Sa iei 60-70 lei pe zi e mai bine decat sa stai sa cosi 3-4 saptamani la o ie.

Cele mai tinere, nici nu vor sa auda de cusut – “ma duc in Spania cateva luni si imi ajung banii tot anul”.

Maria coase in continuare la gura sobei…..

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *